Sfântã searã de Crãciun,
Searã de plecat la drum â€"
Sã ducem colind strãbun;
În seara ajunului,
Ducem vestea Pruncului,
Sus, în Dealul Runcului;
Sub omãt alb şi sub ger,
Dealu-i proţãpit de cer â€"
Al pãmântului strãjer;
Şi-l ţine Bãdiţa nost,
În credinţa care-a fost.
A trecut destulã vreme
Şi Bãdiţa tot aşterne
Rugãciuni pentru strãbuni,
Ce-şi duc veacul sub aluni
Încãrcaţi de promoroacã,
Aşteptând iarna sã treacã,
Sã vinã-nflorita varã,
Coasele sã cânte iarã,
Peste Dealul Runcului,
Şi-n miezul pãmântului,
Unde strãbunii adunã
Fân uscat sub clar de lunã,
Suduind, când norii varsã
Ploaie scurtã şi mãnoasã.
|
