Numai acolo,
Primãvara coboarã din cer,
Despletindu-şi cosiţele,
Ca sã umple pãmântul cu flori
Şi cu ierburi care ascund paşii strãbunilor.
Numai acolo,
Cicoarea soarbe azurul cerului,
Macii înroşesc holdele,
Vestind vremea secerişului,
Când grâul sãrutã poalele mireselor.
Numai acolo,
Doina vesteşte trainice cununii,
Oblãduite de buna rânduialã
Şi credinţa în cel de aproape,
Pânã la cea din urmã suflare.
Numai acolo,
Când miroase a colinde şi cozonaci,
Vestea Naşterii Pruncului
Ne umple de speranţa mântuirii
Şi a dãinuirii neamului.
