Rãsare soarele pe muntele de smarald,
Arcuindu-se-n clipe ritmate peste râpe şi nãvalnice cascade.
Încãrcat cu miresme de cimbrişor şi lavandã,
Adie vântul.
Cad stropi de linişte peste valea încã dormitândã.
Aud doar murmurul gândurilor ce mustesc clinchenitoare
Şi-un zumzet fraged de albine.
Tãcerea din inima unui mac
Inundã pupilele desfãtate de senzaţii,
Când ceaţa â€" peliculã subţire -
Brodeazã cu degete gracile
O ţesãturã de borangic
Pe crestele alpine.
În sihãstrie, doar muntele trãieşte smerit
Ca un sacerdot dãltuit cu hornuri, doline şi chei,
Ancorã sãditã-n istorie,
Martor tãcut al celor lumeşti.
Puritate...descãtuşare...!
Strivesc cu cãlcâiul firave crâmpeie de iarbã-nrouratã
Şi trupul-mi tresaltã spontan
Dãnţuind în arome puternice de conifere.
Respir cu umãrul, cu podul palmei, cu glezna...
Natura tresare şi-şi scuturã coama de fluturi şi flori
Prin poieni însorite, în aer montan,
Pe culmi stâncoase şi-abrupte,
În şisturi cristaline, calcare şi gresii,
Unde şuvoaie de apã vie oglindesc cerul de opal.
Prospeţime tolãnitã-n soare!
Tremurã firav picuri de apã â€" clopote de argint
Aninate încã-n brazi ca nişte felinare,
Iar timpul zâmbeşte din maci rubinii
Şi deapãnã înc-o poveste....
