Un clarobscur liliachiu mânjit cu mangal
Înrãmeazã impozant infinitul,
În vreme ce Armonia şi Entropia îşi dau mâna deasupra hârtiei
Ce-şi aşteaptã rândurile â€" fosile sãpate-adânc în timp.
Târziul întârzie sã calce lasciv,
În ritm de sarabandã,
Pe vertebre, pe timpane, pe plãmâni...
Îţi ofer-un rãgaz de a coase
Cu albatroşi spintecaţi fisura realitãţii,
Un rãgaz de a crede cã eşti nemuritor..
Moartea-i înscrisã-n celulele noastre!
Existã forme de rezistenţã! Sã alungãm târziul din noi!
Tic-tac! Orologiul destrãmãrii ţese felii de existenţã...
,,Sã-i stricãm mecanismul!â€â€" propune perfid osul.
,,Sã-i zãdãrnicim planul!†â€" chicoteşte mefistofelic retina.
Ei...şi dac-am putea faustian sa-i poruncim clipei
Sã stea în loc, oare ce-am schimba?
Cum poţi opri moartea când te-ai nãscut cu ea?
