Într-o dimineaţã banalã,
Fericirea s-a ascuns zvãpãiatã
În valurile şoptitoare ale spicelor de grâu,
În cosiţele-arãmii ale fecioarelor
Ce adunau roua-n cãuşul palmelor;
A privit curioasã
Lujerii fragezi de zmeurã
De pe crestele Lotrului,
A sãltat din stei în stei
Pe coama zveltã
A viguroaselor capre negre,
Stãpâne-n abruptul alpin,
Impozante şi suple
relicte glaciare -
S-a plimbat sub cerul liber
Pe clãparii unui schior,
În aerul tare al zorilor,
Pânã la stâna ciobanilor
Din ochiuri de poianã;
A jucat pe struna cobzarului bãtrân
Ce ţinea ritmul bãtând din picior;
Hoinãri mai apoi prin cristalinul
Pruncului cu gângurit firav...
Şi-a tot cutreierat pãmântul,
În acea dimineaţã banalã,
Pânã-şi gãsi locul, boemã, calmã,
În iubirea ce ne-nlãnţuie, mamã!
