Autor:	Mihaela Oancea ( Mihaela Oancea ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Fereastrã cãtre tine

Fereastrã cãtre tine Fereastra mea împinge cu umãrul Întunericul aşternut între pereţii tãi; Dar bezna fermenteazã-alchimic Pe parbrizul sorţii ce refuzã A porni ştergãtoarele. Te consumã! Acolo, timpul şi-ascute coasa Secerând şoapte nenãscute Ori priviri risipite pe podea... N-ajung la tine! Iei pipa şi inspiri adânc, Pereţii se-ngusteazã, hiberneazã Atrofiaţi, închistaţi.... Fereastra mea-ţi întinde mâini Ce se preschimbã-n pãsãri negrãite - Fãpturi ale Raiului, pline de Duh Sfânt, Care coboarã spre tine, în vrie. Între pereţii conştiinţei tale Sunt dezlãnţuite particule De aur monoatomic, irizat. Te luminezi! Mihaela Oancea

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Vã mulţumesc! Ca atare, sã îndrãznim sã ne deschidem ferestrele ca nişte aripi spre starea aceea sofianicã!	Mihaela Oancea
2.	Fereastra face legãtura dintre doua lumi....in multe cazuri cred ca acei oameni care scriu versuri ar trebui sa fie aceasta fereastra. Frumoasa poezie.	ionut29
3.	Aveti dreptate, domnule Constantin, iar poezia vindeca, transforma si inoieste constiinta, sufletul, fiinta in sine. O fereastra luminoasa care aduce caldura intr-o zi ca aceasta - friguroasa.
4.	doar sufletele pline de iubire, sunt suflete pline de poezie	constantin zăbran

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]