Sugrumã curând amintirea
Ce mã pedepseşte nãucitor de intens
De când umbra ta s-a stins
În clipa-clepsidrã ce-şi ascute timpul!
Te-adun metodic din cioburi de vitralii
Şi ornamente colorate, de Craciun...
De ce o fac?
În piscul neguros al hieraticei nopţi
Te-nşir în şoapte cãptuşite judicios
Cu muguri şi mlãdiţe de senin
Peste care zboarã albatroşii zãrii.
Şi pentru ce?
M-am luptat cu tine, amintire,
Precum Iacob cu îngerul;
M-ai rãtãcit prin sentimente
Ce nu-şi puteau lega singure şireturile,
Darãmite sã-şi clãdeascã o casã!
Nu m-am ferit la timp
Şi mi-a şchiopãtat coapsa
Atunci ca şi azi...
Tu crezi cã rana
Chiar e a-nvingãtorului?
Mihaela Oancea
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Poate rana este si a invinsului si a invingatorului. Mi-a placut poezia!
2.
frumos poem, mi-a plãcut, * a cui e rana ?*,
întrebarea e a tuturor, rãspunsul e al fiecãruia
