Autor:	Mihaela Oancea ( Mihaela Oancea ) - [ POEZIE ]
Titlu:	În mantaua solitudinii

În mantaua solitudinii Timpul fluierã a pagubã În gara din care niciun tren Nu mai pleacã. Uitarea mai colindã, domoalã, Bezmetice coridoare pãrãginite Şi socoteşte rãbdãtoare cupeurile Cãptuşite de golul absenţei. Trupurile trenurilor de cãlãtori Zac abandonate pe şine Rãspândind fetid miros de carne arsã. Rareori, vântul leagãnã-n zadar Tãbliţele corodate Pe care se-odihnesc Cu litere de-o şchioapã Destinaţiile. Fãrã ţintã, amarul înainteazã Pe gerul nemilos De-a lungul liniilor ferate... Îşi ridicã gulerul mantalei La care ţine nespus Întocmai ca funcţionarul acela, Akakievici... Se-aşazã şi-aşteaptã finalul poveştii, Acolo, în gara din care Niciun tren nu mai poate pleca. Mihaela Oancea

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	E un peisaj sordid ce surprinde un sfãrşit amânat şi, de aceea, cu atât mai dureros. Vã mulţumesc mult pentru opinii!	Mihaela Oancea
2.	Peisaj trist! Parca e o descriere fidela a starii in care se afla chiar garile si trenurile noastre(C.F.R.-ul nostru).	Nicu Constantinescu
3.	Realista aceasta descriere si frumoasa in acelasi timp.
4.	picturã foarte reuşitã a unui peisaj cataclismic, aproape apocaliptic	constantin zăbran

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]