Iubire â€" pasãre rãnitã
în cioburile vitraliului letargic
al sufletelor rãvãşite -
nu te mai zvârcoli
prin mãruntaiele înfierbântate
ale sticlei opalescente!
Tu cauţi şi-acum sensul rãtãcit
printre clipele din care creşteau
lujerii stângaci ai dãruirii noastre...
Secundele acelea ne sunt astãzi
gravate cu scalpelul agoniei
în mãduva simţurilor.
Mãiastrã fãpturã,
cine te-a minţit,
cine ţi-a fãgãduit nemurirea?
Distanţa a zdrobit acut,
a-ndoliat toate anotimpurile,
purtând amprenta privirii lui
dependente de mine,
adunând aroma viselor mele
pasionate de el...
Mihaela Oancea
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Vã mulţumesc pentru rãgazul de a citi şi a lãsa impresii!