Nepieritor, Cuvântul
Nu poate fi nicicând uitat
Sub chepeng zãvorât.
E mugur de luminã,
Minune cioplitã
În inima poetului.
Pe cer se preumblã
Herghelii de cuvinte
Neînşeuate încã.
Tropotesc zglobii
Şi-alunecã pe raze
Spre boabe roşii de mãcriş,
Pe plãpumi de pâraie
Ce şerpuiesc spre stâne,
Prin vãi cu stânci abrupte
Ori şisturi calcaroase.
Pe drum, salutã marmotele
Prin vizuinele lor subterane,
Cutreierã sãlbãticia,
Pe coamele zimbrilor,
Vâslesc cu ferãstraşii mari,
Gângurind sub pene...
Şi-apoi, cu suflu nou,
Poposesc ascultãtoare,
Strunite de-un iscusit condei.
Mihaela Oancea
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Cuvântul e cel mai mare descoperitor de sentimente, creator de viaţã, ambasador al cunoaşterii. Frumos poem!
2.
Frumos omagiu adus cuvantului si poetului. Cred ca toate cuvintele au fost spuse de altii dar intotdeauna le vom gasi si noi locul potrvit in versuri.
