Å¢inutul poartã dalbã hainã de herminã,
Când fulgi de nea sosesc pe gheaţa cristalinã.
Sclipesc scântei în vatrã şi-i cald aici, în casã,
Departe acum de viscol, de iarna friguroasã.
În seara mare de ajun, motanul Ioachim
Voios îmbracã vesta cu nasturi de rubin,
Îşi piaptãnã blãniţa şi-n ritmuri de colinde
Împacheteazã daruri, magia reaprinde.
Împodobeşte bradul cu globuri mici, pictate,
Şi beculeţe multe â€" steluţe-adevãrate,
Agaţã de crenguţe moi valuri de betealã,
În vârf el pune steaua, c-o simplã opintealã.
Sosesc colindãtorii cu glasuri cristaline,
Ioachim deschide grabnic, i-ascultã şi-i reţine
Puţin, cât sã deguste plãcinte, cozonaci
Şi face gimbuşlucuri, apoi le dã colaci.
Înveseliţi ei pleacã, urând lui Ioachim
Sã fie veşnic vesel, prosper, dar şi nostim,
Colinda sã primeascã mereu ca un creştin,
Sã-ntâmpine pe Moşul cu un grozav festin.
Mihaela Oancea
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Frumoasa imagine, parca-mi si imaginez seara de ajun, intr-un camin cald, cu bunatati de Craciun unde Ioachim toarce fericit.
