Autor:	Mihaela Oancea ( Mihaela Oancea ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Sertarul cu vorbe negândite

Sertarul cu vorbe negândite Te doare vorba negânditã, Ce o resimţi reverberând Ascuţit, pânã-n creieri, Ca un cuţit împlântat adânc, Pânã-n plãsele, în rãrunchi. Ai învãţat sã mimezi fericirea, S-o lustruieşti zilnic, umil, Cu speranţa cã poate, într-o zi, Celãlalt va renunţa la ochelarii de cal Şi va-nţelege cã el, cuvântul, Te clãdeşte, dar te şi distruge. Vorbele scrijelesc uneori în carne, Dor pânã-n unghii, pânã-n pupile, Excaveazã-n timpane, asurzitoare, Pânã asudã şi, secãtuite, Se cuibãresc într-un sertar al amintirii, De unde te-aşteaptã rãbdãtoare, Sã le-nţelegi menirea, În scurtã viaţa ta. Mihaela Oancea

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Am citit cu luare-aminte. Poezia iti da prilej de aprofundare.	Nicu Constantinescu
2.	allesya, foarte inspiratã, ne-a amintit de cuvântul din care s-a nãscut universul, supremã dovadã a forţei lui constructoare	constantin zăbran
3.	frumos prezinţi forţa uluitoare a cuvântului mai ales asupra sufletelor sensibile, care înalţã sau distruge, m-am ferit sã pronunţ cuvinte demolatoare, nu întotdeauna am reuşit şi am regretat şi suferit şi eu însumi	constantin zăbran
4.	Da, cuvântul ne coboarã sau ne urcã, ne înnobileazã sau ne înrobeşte şi apoi de ce n-ar avea putere din moment ce el a stat la baza lumii. Adevãrate versuri!

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]