Pe maidane, viforul îşi leagã nojiţele,
Într-o mişcare mecanicã, sterilã,
Apoi aleargã sãltând
Pânã la ale cerului vâsle,
Rãsucind mãnunchiuri de vise..
Noaptea cotrobãie şi ea, neliniştitã,
Prin şuri ori prin şoproane…
Ostenitã, într-un târziu,
Se tolãneşte în pod
Pe baloţi de lucernã
Şi-adoarme cu mâna cãpãtâi
Visând îngeri cu aripi sidefii.
În casã, pe poliţa pictatã pastelat
Se odihnesc de cu searã
Galbene gutui şi mere ionatane.
Palpitã-n vatrã muguri de luminã
Ce deseneazã jocuri de umbre
Pe tãcuţii pereţi ai odãii
Cufundate-ntr-o dulce pirotealã.
Tic-tac-ul orologiului,
Doar el mai aminteşte
De clipã…de risipã…
