Mai eşti uluit de cum se-nclinã
Braţul balanţei?
Oricum ar fi, tu rãmâi tributar
Grafemelor conştiinţei
Ce şi azi dislocã vertebrele ideilor
Pe care le cercetezi atent,
Pe probe de laborator,
Cu migalã de ceasornicar.
Clipelor multifaţetate
Le netezeşti muchiile aspre
Şi-ncerci sã animi
Mãnunchiuri de stãri anemice
Strãpunse de aşchiile nepãsãrii.
Reconstitui precum Cuvier
Specia dispãrutã
Încercând sã-i pipãi desãvârşirea,
Textura pulsatorie a infinitului.
Themis a rãmas tot legatã la ochi.
Tu, umile gânditor, i-ai înţeles sensul!
Observi cum devii
Într-o lume discontinuã
Un Gregor Samsa surghiunit,
Un rege al metamorfozelor eşuate?
Realitatea e o metaforã plasticã
A unui metabolism incoerent.
Unde cauţi dreptatea? S-a decis!
Zeiţa ridicã implacabil sabia....
splendid şi inspirat poem al frumuseţii pure izolatã în mizeria lumii, unde specia dispãrutã nu mai poate fi descoperitã nici de Cuvier, iar cântarul zeiţei s-a stricat