Lumina-aprinsã-n clopotniţa serii
Se plimbã desculţã
Printre comete.
Aşazã cu evlavie
Pe-un soclu de fildeş
O statuetã a clipei dintâi.
Sculpturã-n alabastru,
Cu monturi de chihlimbar,
Efigia iubirii astfel dãruite
Rãmâne de-a pururi
Tainã
A inefabilului
Descoperit
Sub genele Tale!
Mihaela Oancea
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Frumoase versuri! Citind aceastã poezie îmi vine în minte un muzeu, un templu, zeul Vishnu...mã duce cu gândul la spiritualitatea indianã.
2.
O oda adusa cosmosului, divinului, o poezie care te inalta la o alta dimensiune.
