Pe buza giganticului Athanor,
Ancoratã-n rãdãcini strãine,
Uitarea-nghiţea experienţe, obârşii.
Fiecare îşi îngrijea mecanic
Grãdinile suspendate
Unde germina viitorul
Minuţios structurat.
În permanentã prefacere,
Matricea materiei se clãdea
Adaptatã noii realitãţi
În care omul
Neglija a dãrui,
Nesocotea inutilitatea luptei
Pentru un loc sub soare,
Refuza sã-nţeleagã
Cã celãlalt e aliat, nu adversar.
Libertatea încã evidenţia
Curajul înfruntãrii nedreptãţii,
Posibilitatea alegerii cãii.
De fapt, în mod repetat
Se omitea cã realitatea
Este ceea ce-i permitem noi sã fie.
Sibilin, Timpul veghea transformarea.
Omul are evolutie continua, nu mereu pozitiva, iar realitatea o percepe fiecare in mod diferit. O poezie profunda care ne indeamna sa analizam evolutiile omenirii.
