Amintire-ndepãrtatã,
te-ai strecurat magic în cãmaşa iubirii
cusute cu rãbdare şi speranţã!
Veşmântul tãu fraged
nu-i ros de molia vremii,
în muguri de noapte.
Rãzvrãtitã, te-ai prins
în talianul Mnemosynei,
ai încãlecat pe caii
cu copite de bronz şi coame de aur
dãruiţi de Poseidon,
iar armãsarii-au galopat
pe poteci arse de dor.
Ştiai cã nu m-am resemnat
şi, ademenitoare ca o fecioarã
cu sânul dezvelit,
ai risipit îndoiala din vorbe,
şi-ai jubilat gracilã,
în peisaj campestru,
în stropi de verde crud,
aşteptând
sã-ţi luminez cãrarea.
Mihaela Oancea
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Imi place incursiunea prin mitologie continuata pana in zilele noastre si materializata intr-o idila contemporana pura intr-un cadru mirific.
