Toporaşul aromat
Dimineaţã a-ntrebat:
,,Cine este cel mai tare
Din pãdurea asta mare?
Vreau şi eu amu a-l şti
Sã îl pot blagoslovi,
Domnul sã îl ocroteascã
În tainã împãrãteascã!â€
Mulţi se crezurã în stare
De aşa mare onoare
Şi astfel se lãudarã
Între ei, în dumbrãvioarã.
Prinse şi Martin de veste,
Cã şi moşu-i de poveste
Şi-şi fãcu loc printre ei
Vorbindu-le cu temei:
,,Nu ştiţi oare cine este
Mai tare pe aste creste?
Fagure dulce de miere
Eu mãnânc şi prind putere!
Mã caţãr chiar în copaci,
Voi mã ştiţi cã sunt dibaci!
Şi strãbat cu salturi mari
Povârnişuri, jnepeni rari,
Mure, zmeurã de-apuc,
De-acolo nu mã duc!
Am un mare habitat
De toţi sunt acreditat.
Mormãi printre molizi, brazi,
Singur ori cu camarazi
Teamã ţi-e sã vii aproape
Dupã mine, prin hârtoape.
Aşadar, acu’-n plimbare,
V-am rãspuns la întrebare?â€
Cei strânşi au aplaudat
Şi respect i-au acordat!
Mihaela Oancea
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Mulţumesc pentru versurile sprinţare, ce mi-au adus zâmbet pe chip, domnule Nicu Constantinescu!
Ce frumoasa armonie
In aceasta poezie
Unde fauna si flora
In fratie joaca hora
Nu se simt deloc rivale
In chestii nationale
Ar trebui sa luam exemplu din politica lor.