Porţile pãmântului s-au zãvorât
Cu lacrima prinsã-n colţul ochiului -
Candid contur de zigurat
Ce n-accepta plecarea!
Zorii au pus umãrul vârstat cu alb
Şi-au rostogolit-o de pe un tãpşan.
Armonicele acelui devreme,
Înrãmat azi în amintire,
Au defulat în surdinã
Spre Calea Lactee -
Când stelele dispar
În caftanul dimineţii,
Strâng în palmã
Aromate flori de salcâm,
Aştept sã mã priveşti calin
Din ochi de dumbravã
Cu verdele pe tâmple,
Sã mã-nfãşori în straie de senin,
Şi blând sã mã veghezi
Cum îmi deschid aripile
Pânã la creştetul norilor,
Cãutându-te printre rândunele,
Cãci cuibul este gol!
Se pare ca avem origini din Calea Lactee. Calatorind imaginar prin Cosmos, dorim sa aflam de unde am popositt noi aici pe pamant. Frumos si interesant!
