În dimineţi naufragiate,
lebedele sidefii se-aninã
de pleoape nevrotice
tãlmãcind un tatuaj tribal
de pe umãrul unui ţipãt
cu pilaştri şi palmete
adâncite-n somn thanatic.
Spaţiul nu mai pune corset
nicãieri.
Doar pe compasiune
încã stãpâneşte
jugul nemilos al indiferenţei
şi rana se cascã neîncetat
cu un rânjet cinic,
în dimineţi anoste, dar cu fard.
Mihaela Oancea
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
,,şi rana se cascã neîncetat
cu un rânjet cinic,
în dimineţi anoste, dar cu fard.' Aceste versuri sunt emblematice pentru aceasta poezie. Mi-a placut toata poezia!
