Prin salcâmi prinse-a porni
Vânt vrãjmaş ce se-nteţi,
Tremura bostãnãria,
Vãzând pe colnic urgia.
Bunica nu prididea,
Prin curte tot alerga,
Rufele de zor strângea
Şi-Ioachim, motan tãrcat,
Inimos a ajutat,
A-ncãlţat galoşii moi
Sã se-apere de noroi,
Cãci ploua cu ciutura,
Cerul haina-şi scutura
Pânã în livada noastrã,
De stãteau florile-n glastrã
Şi priveau pe gânduri duse,
Când le-a apucat o tuse
Din senin, nesuferitã,
Doar sã nu dea în bronşitã!
Şi-au vorbit şi au cãscat,
Pân’-afarã s-a-nnoptat,
Iar la poartã s-a aprins
Felinar de frig cuprins.
Brrr, ce vreme-ncercãnatã!
Rosti rândunica-ndatã
Şi c-un pled îşi înveli
Puişorii cei zglobii.
Dar în casã ce era?
Buna, iatã, lin cânta,
Un frumos ştergar ţesea
Pentru-a-l pune peste pâine
Sã nu prindã crustã mâine
Din cuptor când o va scoate
Şi la treburi se va-abate.
Bine cã pe Ioachim
La cãldurã noi îl ştim,
Printre gheme aţipit,
Zâmbitor şi fericit.
