Ne-am întâlnit privirile
dincolo de oglinda cea veche
ce pãstra amintiri
şi replici cusute pe carâmbul timpului,
de când orele de abia prinserã a gânguri,
de când jubila pãmântul în pâslarii cafenii,
iar soarele naviga în piroagã de jãratic.
Arborii au prins rod
şi-odatã cu ei ne-am început periplul
azi ferecat în cutia
al cãrei traforaj vorbeşte
despre cerboaicele cu ochii limpezi
şi mai cu seamã
despre destine siameze.
Mihaela Oancea
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Versuri si ganduri care rezoneaza cu vibratia cosmica!
Vã mulţumesc tuturora! Aşa e...versuri cu parfum de începuturi şi de periplu comun sub acelaşi halo, racordaţi la marele computer universal, la acea informaţie akasikã.
