,,Tu, rãcealã, de-unde vii?
De prin holdele pustii?
Din zulufii ploii reci
Pe care-o credeam un scheci?
Cu febrã am tot zãcut,
Gâtul rãu m-a cam durut,
Suc de ceapã am bãut,
Inhalaţii am fãcut
Ieri, cu ceai de cimbrişor,
Dar tot ard ca un cuptor...â€
Aşa azi se tânguia
Ioachim ce de abia
Nimeri târlicii moi
Şi-i fu pasul tot greoi.
Strãnuta şi rãu tuşea,
Baie caldã iar fãcea
Şi cu ochi de peruzea
Din casã pe geam privea
Trist, spre cerul cu nori grei,
Bând încet un ceai de tei.
Nimic nu era uşor,
Dar spuse încrezãtor:
,,O sã-ţi vin rapid de hac,
Chiar de nu-ţi este pe plac!â€
Mihaela Oancea
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Searã bunã, Allexya! Şi Ioachim şi stãpâna au rãcit, aşa cã...îţi mulţumim pentru urãri, ne prind bine!
Însãnãtoşire grabnicã, Ioachim! Are dreptate Nicu, e tare frumuşel pisicu. Bineînţeles, cã îmi place poezia, doar e vorba despre Ioachim.
3.
Mulţumesc pentru popas, Nicu Constantinescu şi Tiolia! Tiolia...e poem pentru prichindei..da, poate fi catalogat prozaic, dar nu e loc de filosofii, de cochetãrii stilistice.