Foşnea toamna prin dumbravã,
când, într-o foialã de idei,
visele îşi potriveau luneta astronomicã
sã admire Ursa Mare.
Inelul argintiu din jurul irisului
chema poveşti încãrunţite,
strecurate tiptil în flacoanele ştiute.
Omul, paşaport cosmic
pentru eternitate,
nu se înţelegea pe deplin,
iar lumina ajunsese
a se curba în jurul lui,
în aşteptarea peregrinãrilor
prin galaxiile doldora pe ferestre â€"
colorate cadrane
cãtre infinitele hoinãreli onirice
zugrãvite-n zenit.
