Bulgãri de scântei
cu braţe de cinabru,
verde-jad şi ametist,
pãşesc sensibil,
pe coridoare de-azur.
Fuioare de lumini
nedesluşite
nãvãlesc
prin hubloul nopţii
întocmai cum narvalii
despicã apele arctice;
fildeşii uriaşilor nordului,
splendide sãbii de os,
împing întunericul,
acel boem
ce-şi poartã cu graţie
coroana de imortele.
Departe,
diapazonul e lovit
pentru obţinerea
tonalitãţii perfecte.
Mihaela Oancea
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Versurile tale m-au purtat spre acele locuri.Multumesc!
Eu cred cã eşti pe drumul cel bun, Mihaela.
Dacã cineva are impresia cã a vãzut de nenumãrate ori un fenomen natural ca aurora borealã, dar nu e în stare sã surprindã mãcar un crâmpei din magnificenţa lui în câteva rânduri sau în câteva versuri, a fost degeaba acolo şi a trãit degeaba. Şi, mai ales, ne obosesc inutil cu textele lor aşa-zis poetice. Nu te descuraja, sunt mulţi indivizi din aceeaşi faunã care nici mãcar nu-şi corecteazã textele înainte de a posta!
Mulţumesc mult, Cerasela, pentru popasul fãcut! V-am înţeles, domnule Bragagiu, nicio problemã, n-am luat comentariul drept peiorativ, doar cã militam pentru curaj. Noi scriem...acum modul în care vom fi receptaţi e variabil, dar...de ce sã nu îndrãznim?
Nu ştiu dacã m-aţi înţeles correct. Eu mã bucur cã sunteţi îndrãzneaţã, dar am vorbit despre mine şi-mi pare rãu cã n-am aceastã îndrãznealã, ei iar pe lângã Alecsandri eu doar şi pot spune â€ţbu-bu-buâ€.
Vã mulţumesc pentru popas, domnule Bragagiu, însã n-aş putea fi atât de vehementã. Mã gândesc, de pildã, cã V. Alecsandri are o poezie - Tunetul - în care nu scrie: bu-bu-bu. Orice se poate reda, orice trãire, realitate. Secretul... şi aici e dificultatea la care suntem supuşi... e sã naştem în cititori emoţia impersonalã.
Mi-a plãcut curajul D-voastrã, însã eu, care am vãzut-o de foarte multe ori n-aş îndrãzni nici în poezie, nici în prozã s-o descriu. Pot sã vã spun cã în filme nu este Aurora Borealã, ci aşa... un fleac. Asta cum eu aş povestu tunetul şi aş spune:â€ţBu-bu-bu-uuu!â€
