Câte cãrãri din lume
nu şi-au uitat cãlãtorii?
Nu ştiu cum, deodatã,
colbul a memorat
urmele paşilor tãi,
paşi ce se opreau
nefericit, repetitiv,
la jumãtatea cãrãrii.
Însetaţi de necuprins,
bolnavi de cãutare,
yin şi yang dansând
pe vertebrele sorţii,
am fãcut un pact
ce se poate desface
doar în Empireu.
Din când în când,
în tãcerea,
în rãcoarea
serilor autumnale,
urmele se întrupeazã
într-o colecţie
de anamorfoze,
aducându-l pe Tu
ce devine Sine.
Mihaela Oancea
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Nu pot spune decat ca-mi place mult poezia si am recitit-o cu placere.
