Fragilul meu Eden, lovit de neputinţã…de ce nu imi rãspunzi? Te caut fãrã sã ştiu, de la prima mea respiratie, clipa in care m-ai asezat in leagan. Nu am stiut nciodata sa te imbratisez. Cred ca nu am stiut sa te caut, sa te chem, sa te inteleg. Egoism. Nimicnicie. Muritor stângaci. Oprit in faţa ta, primit cu imagini şi miresme. Flãmând de necunoscutul imprimat în pielea-mi uscatã.
Ti-am spus vreodata cât eşti de frumoasã, în simplitate, în durere? Cã te vad cu ochii sufletului, fugar şi intens?
Doinã. Fâşii de aur stropite cu sudoare. Pâine. Horã. Sursurul apelor. Opincã. Rãzboi. Ideal. Vatrã. Joc. Curaj. Chin. Sacrificiu.Iubire. Naturã ce rodeşte. Cer zgâriat de aripi. Munte ce asteaptã bobul de muştar care sa îl mute din loc. Piatrã. Odihnã. Pãdure cu lacrimi sângerii.
Iartã-mã! Am ajuns prea târziu. Nu am fost acolo sã îţi scriu şi sã fac mii de suflete sa se trezeascã şi sã ţi se închine. Sã aşez cu tandreţe cuvintele cele mai frumoase. Sã te cânt, sã rãsune munţii de mândrie. Sã te plimb în toatã lumea, sã îmi ridic fruntea rostindu-ţi numele. Sã te iau la joc, sã culeg aurul ce-ti lunecã din plete. Sã te port mereu cu mine. Sã-ţi plâng fiecare ranã. Sã-ţi strâng toţi copiii lângã mine. Sã aud îmbrãţisarea şi bucuria UNIRII.
Iartã-mã! Am ajuns prea târziu. Nu am luptat. Cât s-ar fi mãrit sufletul meu sã strâng lângã el un pumn de ţãrânã, sã-mi fac cruce şi sã plec. Sã las totul pentru un rost. Sã ştiu sã te caştig. Sã trec printre vipere ca sã iţi leg de brâu tricolorul. Sã lupt pânã la final. Plin de sange sã aud cuvantul LIBERTATE. Sã mã odihnesc ştiindu-te stãpânã, liberã.
În ochii tãi gloria nu apune. În pieptul tãu vibreazã pumnul unui om care plin de rãni îşi cântã libertatea. Un fluier îţi anunţã nemurirea. Acolo unde o rugãciune mistuie buzele unui ţãran.
Secol XXI. Singur. Buzele mã ard. Mii de ochi te lovesc. Mii de voci imi spun sã tac. Nu te mai plimbã nimeni. Eşti ca un copil, mereu în braţele mele, pe care uit sa îl prezint. Uitând de tine, ma ucid in fiecare clipã. Neputincios, te rog sã mã ierţi.
E ziua ta. Şi soarele încearcã sã te mîngâie. Libertatea e podoaba în pãrul tãu. Şi toţi copiii tãi sãrutã o icoanã.
Å¢i-am spus vreodatã cât eşti de frumoasã? Şi cât de mult te iubesc?
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
fluturii o spun într-un fel anume
ca un sãrut de curcubeu
