Ce fac
...
Nu mã-ntrebaţi de-s bine sau sunt rãu,
Pentru cã eu nu ştiu şi nimenea nu ştie,
Eu am murit odatã şi sunt nou,
Şi duc în mine-o lume tot mai vie!
...
Cu lumea asta nouã am început sã vãd
Nuanţele culorilor de bazã
Livezile din mine-au dat în rod
Şi totuşi vã pot spune: stau de pazã!
...
Stau de pazã eu la colivie
Sã nu iasã lumea ce-a crescut
Şi mi-a dat ce nicicând n-am avut,
Puterea de-a vedea cu dibãcie!
...
Ãsta sã ştiţi cã-i dar extrem de rar,
E-atât de rar, pentru cã e nativ,
Pot sã disting nuanţe de real,
Sau adevãrul cu rol decorativ!
...
Pot sã vãd acele firicele
Din care e fãcut întregul univers
Vãd şi ecranul cu mii şi mii de stele
Ce-n fiecare dimineaţã este şters!
...
Mai vãd mii şi zeci de mii de balonaşe
Ce sunt în aer şi întrã în plãmâni,
Şi-ncet încet încep sã ne îngraşe
Şi ne conving sã credem în minciuni!
...
De-aia vã spun, nu mã-ntrebaţi ce fac,
Cã vã pot da doar un rãspuns ciudat
Ce nici nu ştiu de vã va fi pe plac:
Nu fac mare lucru, doar constat
Cã tot ce mã-nconjoarã-i sugerat!
