Seri de octombrie in Bucuresti
Cand sub pasul molesit de somn
Macini frunze moarte, le otravesti
Cu ale tale gaduri de iarna.
Cerul sticlos si tocmai parguit
Te-ndeamna viclean sa casti ochii spre el
Sa saruti cu privirea fete-ntamplatoare
Si sa iei in palma un fluture pe care l-ai
strivit.
Serile de octombrie sunt ipocrite si perverse
Iti zgandaresc in suflet amintirea altor seri
Iti canta in urechi cu galsuri sterse
Si aduc in tine-un maine ce tu credeai ca-i
ieri.
De esti barbat, -ti devin amante
Te-ating la-nceput usor, cu buricele calde
ale degetelor
Iar cand tu-ti deschizi inima ca o-
ntrebatoare lacrima
Te sfasie fierbinte cu ghiare de patima.
