Å¢i-am lãsat un ochi deschis,
nedormind în niciunul din timpurile mele.
Ar trebui sã-i laşi privirile sã curgã singure,
sã nu le tulburi cu prea multe fiinţe.
Doar uneori
s-ar putea împiedica de un verde,
dar nici atunci nu-i sigur
cã s-ar închide apoi.
Pe ochiul tãu închis
simt nişte munţi obositi.
Ei sunt nedormiţi de la începuturi,
obosiţi de iubiri trecãtoare
şi-au lãsat tot trecutul sã se adauge
în umoarea apoasã a privirii tale.
Poate cã undeva
un cerb îşi ascute coarnele pentru mãreţie.
Cu tine m-am legãnat langã cer.
