Si-au incetat toate sa mai vuiasca
Intunericul incepe sa ma contopeasca
Apropiindu-se agale, disperarea descaltata,
Ma priveste in ochi si-mi rade-n fata.
Incerc sa fug din propriul cadavru strivit,
Dar inchisoarea se constrange la infinit.
Nu am nimic sa ma tina pe pamant,
Doar amintirile ce-mi sapa un mormant.
Si orga deschide funebra melodie
Ma consolez ca totusi asta a fost sa fie...
Spiritele mortilor incep sa tipe ,sa urle
Las trupul sa cada,vreau o moarte fara urme.
Privesc pierduta spre ceea ce numeam trup
As vrea sa stiu acuma pe unde s-o apuc.
Si trec prin cei ce ma priveau cu groaza
As vrea sa le spun ca ingerii nu te salveaza.
Ma sprijin pe propria cruce ,privesc...
Nu-s nivi moarta,dar nici nu mai traiesc
Si mi-as dori sa pot croseta din sange
Aripile ce le aveam cand eram inger.
Tot ce am acum,e un mormant si-o cruce
Cantelece mortilor si-o disperare ce seduce.
Si doua rani sangerande si adanci in spate
Ramase marturie incercarii de sinucidere esuate.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
va multumesc frumos ,un Craciun fericit si familiei dumneavoastra, cu liniste sufleteasca si un An nou fericit
ai un nume drag mie, e şi al soţiei mele, cu atât mai mult m-a impresionat aceastã poezie prin dramatismul ei, ai abandonat viaţa la 21 de ani, nu se poate, îţi doresc sãrbãtorile cu linişte şi pace în suflet, anul nou cu bucurie şi tinereţea cu fericire
