Vãd ploaia şi gândul mã duce la tine
Ş-aminte mi-aduc c-adorai lumea mea;
Eu vise, dorinţe le-mpãrţeam doar cu tine;
Ai fost, eşti şi vei fi în inima mea.
Privind cerul negru cum plânge uşor,
În gându-mi el plânge cu mine;
Convinsã c-adesea de mine ţi-e dor,
Din inimã cred cã va fi iarãşi bine.
Aşa cum am fost, vom fi amândoi,
Mereu împreunã, pe veci;
Prin viaţa aceasta vom trece noi doi,
Prin clipe şi calde şi reci.
