Grotesce fãpturi strãbat prin noapte,
Ale tainei beznei fructe coapte.
Mârâie lugubru, umbre-atragi
Ce prin negurã se-avântã, luxofagi.
Devoreazã, sfâşie, taie,
Tu-i eşti viitoarea pradã,
De te credeai în siguranţã,
Ţine minte, dracul are multe straie!
Lumina-n veci aici nu cade,
Pedepsiţi la noapte eternã,
Cine-i vinovat de zgura ternã?
Luxofagii ţin baluri şi parade.
Au consumat întreaga lucire,
Acum trãiesc în tristã amãgire.
Tot ce-a rãmas îi întunericul.
Luxofagul, oh, nemernicul!
Noaptea are gheare, spini,
Dar nu-s de vinã luxofagi.
Pentru cã mereu suspini
Oare cine îi? Te bagi?!
Rãspuns.
Ştiai ce vicioşi îs oamenii
Cã mãnâncã pânã şi lumina?
Când noaptea luceşte-n aştrii
Ea prãdeaza chiar şi-ondina.
Devoreazã, sfâşie, taie,
Ghici ce spus-am oare!
|
