I)
Tãciunele se-ntoarce şi trage
O pungã spartã şi cãitã. Stã-
Pe mãrgele, mãgurele împuţite
De sudoare, schiloadã, toarce moartã.
Câte voinţe, sorţi de puieţi,
Incubaţi în obsesie de vieţi!
Şi e, una...douã...
Patruzeci şi nouã!
De cucoane,
Trupuri goale-
O, micuţe mustãcioare,
Lingeţi oale şi ulcioare;
Sar, sar, şi zburdã...
Mieluşeii mei, iar cântã-
Doinã de cruce,
Privind peste sãnge-
Taie, fuge ş-omoarã.
Ä‚sta-i furtu de poamã!
II)
Tamburele ascuţite-ş torc zeii,
Ţipând la minã-n gheare decojite...
Ce rânjet ţigãnesc, scot perii,
În valuri de mocirlã, zãpãcite...
Şi cãte mãşti de fãinã se rãci?
Blestemã pueril, mâncându-şi vecii...
Si e, una...nouã...
Patruzeci şi douã!
De cãpãţâne,
Castane bãtrãne-
De oase aerate,
De becuri sparte...
Zgãrâie şi vor s-ascundã,
Sã-şi punã unghiile-n luptã,
Sã-şi atingã ţepii,
Şi s-aducã vineţii...
Vor, sã prãbuşeascã sorţii,
Pânã s-or sãruta morţii!
|
