Când ies pe stradã cu zgomotocicleta mea…lumea se uitã la mine de parcã aş fi regale Keniei şi aruncã cu buchete de flori în stânga şi în dreapta...Ei bine am spus o minciunã.oamenii nu aruncã cu flori şi nu-mi aduc laude şi....nici nu se uitã la mine.
Mai degrabã îl admira pe câinele meu un catepandru bisonchiuauacowcowdalmatian care umblã dupã mine cât e ziua de lungã.Îşi face nevoie pe toate gardurile , dar nimeni nu se supãrã fiindcã este aşa de fruuumos.Dar când şi-a fãcut nevoile şi pe cartea mea de chimie , m-am înfuriat.Nu pentru cã a udat-o (chimia a fost obiectul meu cel mai nefavorit)dar cartea era a prietenului meu Paladin cuceritorul-maestru-în-fotbal-barã-vinclu-gol-mach.Iar el sigur se va supãrã.
Aşa cum ziceam….În cartierul nostru s-au mutat doi bãieţi:Rinocerbul şi Viespelicanul pe care eu nu avusem ocazia sã-I cunosc din motive bine udate…întemeiate , mã scuzaţi.Dar se pare cã atunci când defilãm , ei şi-au fãcut apariţia şi , chiar m-au înţeles.Au luat câinele şi au fugit cu el în braţe.Doar cã nu l-au dus în curtea mea ci chiosti-azvârlã-câinele-în-curtea-lor.
Am lãsat zgomotocicleta jos iar lumea tocmai pleca fiind neingrijorati de soarta câinelui meu.Ce era amuzant la familia lor era cã pe surioarã lor mai micã o chema Leoghepardohienapuma iar pe tatãl lor Printesacareaduceprafmagicpentrumasele.Ni eu nu aveam un nume prea dur Furnicalelecangurchinezoindianoeuropeanmalaezian.EH..
Aşa-i cu numele astea...cu ele te naşti cu ele trãieşti şi , uneori ţi-e ruşine , şi , nici nu vreau sã mã gândesc cum se simte tatãl hoţilor-de-cãţei-şi-bandiţilor-cu-cozoroc.
Dar sã lãsãm razamuzamentele.Bãieţii alergau din ce în ce mai arpid.Şi eu fugã şi ei fugã cã Nicuşor şi cu mãtuşa Cãprioarã , dar , în loc sã sar gardul asemea curajosului bãiat
m-am izbit din golplinochi de el.Dar , tampiprostul de mine , poartã era deschisã şi mã septa cu braţele deschise.E ...acum cine e prostul?
Trebuia sã gãsesc un plan.M-am dus acasã şi m-am echipat.Purtãm nişte pantofi pânã la genunchi , nişte ochelari de soare ultravioleţi şi...nişte ciorapi de damã pe cap.Arãtãm cã James Bond când a flat cã Barbie l-a înşelat cu Bradd Pitt.
În spatele curţii , cei doi se jucau cu cainel meu , şi , şi , şi aveau o pungã cu SoriTom şi PisiJerry.Viau oare sã-l spânzure?M-am furişat tiptil pânã la ei apoi am început sã tip:
-Daţi-mi înapoi catepandru dacã nu va zbor casã pe luna .şi am scos un pistol şi o bombã evident de jucãrie pentru cineva care se pricepea la arme , cã mine.Lãsaţi câinele jos în momentul acesta.Viesplicanul a dat drumul catepandrului.Şi au fãcut paşi înapoi ţinând mâinile deasupra capului.Am îndreptat pistolul spre ei iar ei au fugit.Pistolul scoase nişte balonaşe de sãpun.Am început sã rad în hohote , iar Roofter alerga dupã ei muscandu-le gleznele:
-La-sã-ne.N-o sã mai...fã-cem ni-ciod-aţã asta
-Te ru-g-g-am.
Iar eu stãteam şi priveam peisajul minunat , în sfârşit o zi relaxantã în care sã mã bucur de invenţia me Roofter...un catepandru curajos
