De viaţa îţi este dusã de stereotip,
Pierzi trenul ce intrã-n garã
Şi-n noaptea şi frigul de afarã
Rãmâi buimac,stingher,umil tip,
Uitat,pe peron,pe dinafarã.
Dar, uite zorii dau sã aparã
Şi o nouã zi timid începe!
Oare vei putea pricepe
Cã-ţi stã-n putere sã alegi
Drumul pe care sã petreci,
Ca agonia de asearã,
Nici într-o doarã(!),
Sã nu se mai repete
Ci tot sã te desfete?
Universul te aşteaptã
Sã decizi a ta soartã,
Sã ieşi din patotip,
Sã devii un arhetip!
