Autor:	Tache Ion ( Rafaecul ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Oda lui Constantin Brancusi

Stau la masa ta si cugetez, Cum ai creat opera contemplarii Si tot incerc sa relizez In infinit Masa tacerii. De vrei sa masori tacerea cu timpul, La Masa , tu nu vei putea, Decat s-o compari cu infinitul, Ca o vecinicie va parea. Privesc poarta si ma minunez, Cum ai zidit opera infinitului Si tot incerc sa-mi imaginez Si-n vis Poarta sarutului. De vrei sa masori sarutul cu timpul, La poarta, tu nu vei putea, Decat s-o copmari cu infinitul, Ca o vecinicie va parea. Admir coloana ta si devorez Cum ai cladit opera timpului Si tot incerc s-o excaladez, Spre-naltul, prin Coloana infinitului. De vrei sa masori infinitul cu timpul, La Coloana, tu nu vei putea, Decat sa-l compari cu infinitul, Ca o vecinicie va parea. Zarind prin prisma seculara, Creatia noapte si zi, Ce cu rabdare si migala Ai reusit a o zidi Incerc sa recladesc si eu In clipele de contemplare, Dar totusi nu-mi se pare greu Si nici usor nu mi se pare. Cand modelez intregul loc, Incet, dar sigur se destrama, Ca un castel de carti de joc, Ce au inceput sa cada. Dar ce-ai cladit e unicat Si dainuie in infinit, Iar spatiul tot e propagat Si dainuie in timp. Si apartin in infinit, Caci ai cladit cu dragoste, Iar ele strajuiesc in timp Si-n spatiu printre astre. Este etern, e unicat, Esta castelul in care timpul Nu poate sa fie comparat Decat cu infinitul.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Multumesc frumos.	Rafaecul
2.	E minunat omagiul adus unui sculptor universal de origine romana!	Nicu Constantinescu

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]