.. Ca lacrimile care cad rãsunãtor. Ca aripile arse, zdrobite de furtuni, ale unei lebede rãtãcite în iluziile vieţii, care cad, purtându-şi drumul pe apã.
Îşi împleteşte pãrul.
Şi creşte Ploaia, creşte, înaltã şi zveltã în turnul ei, scriind romanţe lunii sadice, ori împletindu-şi pãrul .. ca într-o poveste fãrâmatã.
Îşi aşteaptã prinţul. Ar salva-o. Dacã Ploaia ar avea ochii albaştri. Dar cum plânge în fiecare searã, prinţul a fugit. Nu îi plac ochii cei roşii ai Ploii.
Zece flori rãsar, zece luni trec, şi zece iubiri apar. Când creşte Ploaia.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Uneori are si ochii albastri, cand rade cu soare...
