Autor:	Victor Bragagiu ( bragagiu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Deşeu

Pe-acoperişul mãnãstirii sânt Pun ultimele buchii de şindrilã, Iar schelele îs date la pãmânt Împrãştiindu-şi restul pe argilã. Şi crucea ca un vârf de obelisc Luceşte-n cer tãcutã şi cu aur Parcã aş fi pe un sfârşit de pisc Ţinându-mã pe solzii de balaur. Doar mã lipesc atât de-nsingurat Cu pieptul încãlzind acoperişul, Iar undeva Luna priveşte-n sat Şi-ascultã cum se roagã ei frunzişul. Am ridicat cu suflet şi cu mâini Clãdirea sfântã toatã în vedere Şi anii înmulţiţi la sãptãmâni Doar îmi smulgeau din inimã putere. Aştern cu palma ultimul meu vers Ce-i prins în cuie-aici la înãlţime, Aş vrea sã fug pe stele-n Univers Cu tot cu slove, ritmuri şi cu rime. Dar astrele se-nalţã fãrã-a fi Atinse chiar mãcar de-o bãtãturã Mã ţin de crucea mare ca de-o zi Ce-mi mângâie speranţã şi fãpturã. Doar trebuie cumva ca sã scobor Din vârful înãlţatelor avânturi Iar jos prohodu-mi cântã un sobor Cu versuri de la propriile-mi cânturi. Eu îmi voi pune stihuri ca Icar În aripi curajos de a preface Îngreuiate braţe de zidar Sã mã arunc pe aerul de pace. Dar ştiu cã zborul meu am sã-l închid Şi voi cãdea îmbogãţindu-mi glia Când pãrãsita voce dintr-un zid Îmi va citi orfanã poezia.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Mulţumesc!	bragagiu
2.	Foarte frumoasa, poezie de suflet. Mi-a placut1	Nicu Constantinescu

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]