Autor:	Victor Bragagiu ( bragagiu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Revenire

”Mohorât eşti ca o ducã Pe o nedoritã cale Parcã lumea se ususcã În privirea ta de jale.” ”Draga mea, e vreme tristã Veselia nu mã-ndeamnã Fiindcã vârsta este vârstã, Iarã toamna este toamnã. E Brumarul numai rege: Ce mai poate sã se-ntâmple Când, încoronaţi de lege, Bruma i-o purtãm pe tâmple. Aşteptare inactivã-ţi Este verbul dat nãdejdii - Viitorul e un crivãţ Doar cu frigul în odãjdii...” Şi-am pãşit de pragul uşii... Unde plec? Cine mã catã? Sã fiu liber de cãtuşe Calea prea e depãrtatã. Când saturnul* poartã norii Pe meleagurile-aceste Cântecul privighetorii Mi se pare o poveste. Poate şi cândva trãitã, Poate şi cândva vãzutã, Dar aşa neamintitã Precum vremile se uitã. Au fost râsete şi scuze, Vise-au fost cu depãrtarea, Iar acum pãşesc pe frunze Ce-au acoperit cãrarea. Şi nimic nu am sã mişte Sufletul de la tristeţe - Undeva un cârd de gâşte Strigã ca din tinereţe. Mã lipii de cel mesteacãn Cu toţi galbenii alãturi Sã-l ascult pe dânsul dacã E gãtit pentru omãturi. Sub zãpada lui de scoarţã Aşteptam sã fie-un nimeni, Însã vocile-n speranţã Auzii din mii de inimi. Revãrsau atâtea glasuri Ca şi vrãbii prin bãltoace Mulţumirea în vozglasuri** Paştele cã se întoarce. ”Mulţumesc!” - am zis cuminte Îndreptat spre casã-n fugã Şi cuvinte pe cuvinte Se zideau cu toate-n rugã. Iar nevasta-a spus: ”Bãrbate, Luminos eşti ca un mire! Ai gãsit ceva-n etate?!” ”Mai nimic... Înmugurire!” *SATÚRN - Numele plumbului în alchimie. **VOZGLÁS - Pasaj final al unei ectenii, cântat de preot cu glas tare

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	O Speranţã, care, stropitã cu Dragoste, se preface în înflorire. Mulţumesc, Tiolia!	bragagiu
2.	Orice revenire e, probabil, o iluzie,o speranta chiar, cu toate ca o dorim nespus de mult. De aceea trebuie sa mergem numai inainte!	Tiolia
3.	Mulţumesc, Nicu pentru cuvinte bune!	bragagiu
4.	Citit cu placere!	Nicu Constantinescu
5.	Citit cu placere!	Nicu Constantinescu

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]