Autor:	Victor Bragagiu ( bragagiu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Singurãtãţi

În greul timpilor albaştri Pe troiţele din rãspântii Ninge cu frigul de pe aştri Ori cu-ngheţatele cuvinte. Ce-au fost compuse-n pânza Lunii Legate-n fire argintate Sã fie florile cununii Pe creştetul smolit de noapte. Iarã acum fãrã de zgomot Ele şoptesc în gerul iernii Când ea-n tãcerea de fantomã Pãşeşte glasuri de troiene. Care ce zic nu se-nţelege Sã se închege-n propoziţii Doar gravitaţia ca lege O dovedesc de pe poziţii. Puţin pierdurãm noi în viaţã Numai trecându-ne pe-alãturi Ca s-ascultãm stele de gheaţã Ce se amestecã-n omãturi? Iar Cerul poate spune multe De viitor şi-nţelepciune Dar cine oare sã-l asculte Preacum ne-aude-n rugãciune? Şi cine ştie care veste Anunţã slovele-n ninsoare Cãci o prefacem în poveste Realitate ce nu are. Doar cã-n ninsorile de friguri Prindem deodatã o tristeţe Simţindu-ne atât de singuri În visele neînţelese.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Mulţumesc Cerasela! Mi-s foarte placute comentariile D-voastrã! Privesc cu alţi ochi la propria compunere.	bragagiu
2.	Mulţumesc Dorian din tot sufletul!	bragagiu
3.	Mulţumesc, Alexandra! Îmi pare bine cã va plãcut.	bragagiu
4.	Izolarea moralã şi spiritualã este afecţiunea omului modern, iar tu ai redat perfect aceasta stare in versurile tale. De regulã, luminile oraşului ascund luminile cerului.	braniste
5.	Citita cu placere si recitita...	Marcoci Dorian

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]