Å¢intirim în liliac
Şi-n cruci strâmbe care tac,
Iar sub flori de stânjenei
Argilã cu oameni grei,
Sub aducerile-aminte
Movile cu oseminte,
Sub cruci putrede, mai noi
Sunt cei ce nu-s printre noi,
Iar sub plãci şi monumente
Petrecuţii-s din momente.
Å¢intirime, ţintirime â€"
Neatinsele sublime
Sub pãmânt sunt îngropate,
Îngropate şi uitate.
Uneori, cu-o amintire,
Vin cei vii ca sã-şi admire
Crucile, movilele,
Preţuindu-şi zilele â€"
Izvorul suspinelor
În Paştele Blajinilor.
Se bocesc, se tânguiesc
Cã o viaţã grea trãiesc...
Tot se gem, se zbat, se plâng
Nenorocuri cã îi strâng
Pizmuind cu gura lor
Liniştirea morţilor -
C-ar schimba-n ziua de azi
Zbuciumul pe-a lor rãgaz...
Apoi, dupã ce-au bocit
Îşi iau lumea liniştit;
Apoi, dupã ce-au oftat
Pleacã-acasã-nseninat;
Doar un gând, mai neştiut,
Râde cum s-au prefãcut.
