Autor:	Victor Bragagiu ( bragagiu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Lacul

M-afund în liniştea pe ape A lacului din rãsãrire Şi ea îmi este-aşa aproape Ca o încredere-n Iubire. O ceaţã joasã doar aleargã Ca un ecou uitat de basme Precum din noapte-n lumea largã Fug uşurelele fantasme. Din apa ce doar oglindeşte Lãstunii rup un pic de baie Şi unde-un plescãit de peşte Tãcerea-ar vrea ca sã îndoaie. Îşi înfloresc corola zorii Sã poatã ziua a se-ntoarce Şi chiar dacã pocnesc castorii Rãmâne tihna iar în pace. Un cerb ieşi pe mal la Soare Lumina caldã sã-i salute Cã rãbd din pielea mea ţânţarii Sã facã vrute şi nevrute. Nimic cã trilurile sunã Pe malurile-mpãdurite O liniştire se adunã Sã facã lumea fericitã. O înãlţare de minune O vãd cu inima în viaţã Ca mulţumire-n rugãciune Sã fiu mai împlinit mã-nvaţã. Mã simt o parte micã, poate, Din frumuseţile naturii Cã-s revenit în libertate Din vânzolirea groasã-a urii. Ţin vâsla ridicatã-n mânã Minunãţia sã nu strice Cã prea ar sfãrâma strãinã Înţelepciunea de aice.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Lacul pe care-l iubesc!	bragagiu
2.	Un lac al codrilor albaştri.	liliana

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]