Autor:	Victor Bragagiu ( bragagiu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Loc natal

Partea mea-n lãrgimi de stepe Mi-ai prins vãzul şi simţirea Cã nu ştiu de unde-ncepe Şi se-opreşte nesfârşirea. Zarea se avântã largã Unde ochii n-aş întoarce Chiar şi vântul tot aleargã Negãsind cotiri şi pace. Prin a verii prospeţime Zboru-n tril de ciocârlie A strãpuns spre înãlţime Atmosfera azurie. Pãsãrile-n ziua plinã, Stelele în fapt de noapte Şi uscate-s în luminã Violete fãrã moarte. Iarã fire de nãgarã Argintesc din iarba verde Chiar de ziua cea de varã Amintirea-ncet o pierde. Toamna sobrã şi gãtitã Înspre tine nu prea sunã Stepa mea cea auritã Şi de Soare şi de Lunã. Îmi duceam aicea zile Una cu-alta nepereche Lângã taine de movile Din istoria strãveche. Cu maci albi, cu macii roşii Câmpul dureros bunicii... Te treceau cândva strãmoşii Cu atingerea opincii. Azi opinci nu-s în vânzare Cãci sunt scrise-n arhaizme - Lumea-şi trase pe picioare Surse de reumatizme. Am trãit oraşe grave Şi modeste în excese Cu privirile concave Eu le lãudam progrese. Dar acum din blocuri strâmte Ţi-am prins glas de libertate Precum pasãrea se simte Fãrã colivia-n gratii. Încãlţãri le-arunc în lãturi Sã pãşesc desculţ prin iarbã Sã fiu liber de desfãturi Ce-mi dãdu lumea din grabã. În mişcãri caraghioase Ţupãiesc cãci câmpul muşcã: Este greu prin ierbi lemnoase Cu tãlpi fragede de cuşcã! Ci-mi întind braţele-n fricã - Ce-aş zbura pe jos, pe-aproape Sã m-ating de sãcãricã Şi de visul de pe ape. Sã pot sã m-opresc în orice Loc ce sufletul mi-l cere Unde palma-n unda vocii Sã dea pic de mângâiere. Stepa mea, ce-nţelepciune Mi-ai pus inimii şi-n faţã... Doamne, ce mai rugãciune A zvâcnit de-aici în Viaţã!!!

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]