Autor:	Victor Bragagiu ( bragagiu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Limba mea

M-a purtat prin ţãri strãine Soarta mea pãţitã-ntreagã, Limba doar a fost cu mine Ce-mi cânta încã din leagãn. De-mi era iadul cu raiul, De-mi era amiazã, noapte Mã dureau bunei cu graiul Morţi în patruzeci şi şapte. Eram undeva, aicea, Cã în moarte, cã în viaţã Numai vorbele bunicii M-ocroteau cu vreo povaţã. Toatã ziua-n altã limbã Risipindu-mã, în noapte Mi-ascundeam fiinţa strâmbã Sã-mi gem limba pe-nfundate. Mi-i pocitã pentru unii, Învechitã pentru alţii, Dar cu ea ajung la bunii Exilaţi prin constelaţii. Tot cu ea-mi ascult pãrinţii Duşi şi ei de la cuvinte Şi spun slovele Credinţei Veşnicului meu Pãrinte. Alte graiuri vor sã ştie Copilaşii mei cu sete, O-nţeleg şi pe soţie Cu-altã spusã pe-ndelete. Îmi vãd zicerea-n poezie Înfloritã toatã-n rime Cãtând sensul de vecie În pulsãri de prospeţime. Vreau sã fie mai bogatã Cu-alte vorbe şi-n citanii Regãsesc ce-au spus odatã Decebalii şi Ştefanii. Şi doar inima-mi sãrmanã Nici nu spune, nici grãieşte Veşnic sângerândã ranã Bate, bate româneşte. Victor Bragagiu

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	D-le Romulus, prea puţin am fost roman ca sã-mi fie ruşine de acest fapt. Mulţumesc pentru cuvinte bune. Şi încã ceva: când n-ai - preţuieşti!	bragagiu
2.	Cerasela, mã bucur cã simţiţipreţul Limbii noastre. Mulţumesc.	bragagiu
3.	O astfel de poezie n-o poţi analiza decât dintr-un punct de vedere şi anume a curajului de-a mai avea suflu necesar sã spui cu voce tare cã-ţi iubeşti limba şi neamul .Puţini o mai spun şi mai puţini o simt ;..pe zi ce trece ,am senzaţia cã cineva nu ne mai vrea,zilnic se inventeazã ceva împotriva ta,ne rãmânându-ţi altceva de fãcut decât sã gãseşti soluţii şi anume sã urãşti,dar nu limba .Mulţumim pentru poezie.E o pildã pentru foarte mulţi!
4.	Ai dreptate, Victore!,,mult e dulce şi frumoasã limba ce-o vorbim,,	braniste

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]