Din chindia sângerie
Rozul curge pe arginturi
Şi atâta feerie
Strãluceşte-n patru vânturi.
Care stau pe loc uitate
Pierzând vrerea de mişcare
Şi privesc îmbujorate
De la sine peste zare.
E o pace cã s-aude
Liniştea cum fulguieşte
Lunecãrile rotunde
În muţenia de peşte.
De mi-e fricã sã pun capãt
Molcomirii c-un pas moale
Cãci pricep cã n-o sã-ncapã
El în tihne ideale.
Doar ascult ca pe-o minune
Timpurile ogoite
Precum tace-o rugãciune
Când nu-i mai ajung cuvinte.
Însã-aşa se mai înalţã
Înspre ceruri fãrã zise
Cã întregul cer în viaţã
Îi dã stelele de vise.
Care cad ca puf de îngeri
Adãstãrii mângâiere
În apusul parcã-n sânge
Şi-n tãcere, şi-n tãcere.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Rugãciunea Anei este cea mai puternicã rugãciune care am auzit-o. De durere cã nu poate avea copii ea se ruga în inima ei şi numai buzele i se mişcau, dar glasul nu i se auzea. Şi Dumnezeu i l-a dat pe Samuel.
Echilibru ,maturitate,izvor de cuvinte frumos legate în â€chindia sângerie†,cum frumos spune poetul,iar pe înserat â€..stelele de vise ,cad ca puf de îngeriâ€.Poezie în stil clasic, â€ogoitã†şi transparent -muzicalã,ca muzica unei lire . Plãcutã!