În juru-mi simt o încordare
Precum e cumpãna pe gânduri
Chiar Soarele-i în aşteptare
Muindu-şi tãlpile pe grinduri.
Nimic, se pare, nu se întâmplã,
E stins chiar guralivul freamãt,
Numai argintu-mi de la tâmplã
Livreşte intuieşte-un geamãt.
File alene sunt închise
Cu scânteierea în extaze
Din arbori, ape şi din vise,
Din roua înfloritã-n raze.
Dar nu-s deschise alte pagini
Mãrunt umplute-n scris de stoluri,
Iar uimitoarele imagini
Încã-s ferite prin ocoluri.
Nu tremurã inima-n mine
Citind mut rânduri de durere
Care se sting dupã lumine
Cu cârduri fãrã de putere.
Frunzişul prins în malahite
Înţepeni din vremi în goanã
Lucind cu blicuri adormite
Ca pe o vazã chitaianã.
Îmi pare - vãd doar o picturã
Ce-un om s-o facã nu i-i datã
Şi tac din suflet şi din gurã
Privind la lumea fermecatã.
Încã nu-i toamnã, dar nici varã
Şi timpul se gândeşte parcã
Sã-şi punã calea-n cui desearã
Ori şi prin noapte s-o petreacã.
E un rãgaz de pe rãscruce
Când peregrinul se amânã
Şi-ntreabã dacã înspre cruce
E dupã sau e din Luminã.
Şi negândind unde-o s-ajungã
Cugetul meu privind în urmã
Alege-ntre argint din pungã
Şi argintãrile de brumã.
*Rãpciune - Numele popular al lunii septembrie
Victor Bragagiu
