Sufletul meu este acum o mare de toamnã,
Cu valurile-nvolburate de o ploaie de gânduri,
Ce strãpung fãrã-ncetare ţãrmul cald al inimii mele,
Vrând sã prãbuşeascã zidul ce le înãbuşe avântul.
Poate viaţa este doar coroana plinã a unui copac,
Iar frunzele mele au cãzut şi s-au prefãcut în peşti,
Ce astãzi vin sã tulbure apele sufletului din mine,
Îndemnându-mã sã îi transform în cuvinte.
O! poate gândurile ce azi le-am îmbrãcat în slove,
Se vor preface mâine în pãsãri cãlãtoare;
Dar cine va mai bate apoi în inima-mi golitã,
Ca sã nu-şi piardã ritmul în lumea nepãsãrii?
23 august 2014
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Multumesc tuturor pentru citre si apreciere!! Ma bucur ca v-a placut.
