Autor:	AlexandraC ( AlexandraC ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Nemãrginirea

Nemãrginirea porneşte În ochii celui ce-o priveşte. Sufletul lui e piramida În care toate razele de luminã se coboarã Din cer, Inundându-l cu o explozie de albastru. Iar norii care zboarã Sunt doar miile de cãrãri ale sufletului, Ce tremurã acum În bãtaia vântului de toamnã. Nemãrginirea se opreşte În ochii celui ce-o priveşte. 27 ocotombrie 2014

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Multumesc frumos!	AlexandraC
2.	Asta era si ideea, stiu si eu ca nemarginirea nu are margine, ma refeream la nivel simbolic, la profunzimea sufletului.	AlexandraC
3.	Nemãrginirea se opreşte doar simbolic, undeva. Ne Mãrginire!... adicã fãrã margini,infinit!necuprins,neţãrmurit,nu se opreşte cînd sau unde vrem noi!Privind simbolic,..poetul poate opri nemãrginirea... ”în ochii celui ce-o priveşte”.. pentru cã are scuza visãrii şi pentru o clipã este bine sã mai ieşim şi din normal! Frumuşicã!
4.	nemarginirea porneste de oriunde si se opreste numai atunci cand vrem noi. Lecturat cu placere metafora nemarginirii!	Tiolia
5.	Multumesc frumos! :)	AlexandraC
6.	Nemãrginirea se opreşte În ochii celui ce-o priveşte. Frumoasã metafora.	ellylena
7.	Multumesc frumos pentru citire si apreciere!! :)	AlexandraC
8.	Frumoasa poezia ta. Invita la contemplare, introspectie si transmite un dor dupa nemarginit, in nemarginire, in cadru autumnal...	sisser

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]