oare din ce este compus acest vid
în care trasãm cu trupurile
noastre nişte linii imaginare?
acest mediu pe care noi îl denumim
simplu aer sau timp
şi în care pluteşte ireversibila nemişcare...
o nemãrginire pe care o purtãm în noi -
inhalatã de la naştere în golul imens
format de cãtre inconştient şi
umplut apoi de ecoul întâmplãrilor
fãrã sens ce
iau forma unor statui
eterne...
numai corpurile noastre si limbile ceasurilor
par sã pãstreze o aparenţã de mişcare.
inconştientul şi vidul existenţial se reflectã
unul pe altul atunci când oamenii ce ne înconjoarã
lasã urmele trecerii lor metamorfozate în
statui ce prind apoi viaţã prinzându-ne viaţa
şi îndemnându-ne sã acţionãm ....
acolo se ascunde timpul şi
ceea ce noi suntem cu adevãrat,
iar cu fiecare grad pe care
secundarul îl acoperã pe cadranul
ceasului se schimbã
unghiul din care ochiul nostru priveşte
lumea
şi trupul se apropie
din ce în ce mai mult de linia
orizontului.
13 septembrie 2015
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Multumesc tuturor pentru aprecieri! Doamna Adelaide, imi pare bine ca va place ceea ce scriu, ma gandeam de ceva vreme sa incerc sa transfer intr-un fel ideile in proza ... :) Mihai, iti multumesc mult de tot din nou, tu, de asemenea, esti foarte talentat. Scriu pur si simplu despre ceea ce observ, ce ma framanta, nu folosesc teorii pe care sa le stilizez apoi in poezie, sau intr-un soi de proza filozofica, ci doar ceea ce gandesc eu, combinat cu anumite notiuni pe care le cunosc. Atat.
Ok, sã intervin şi eu... Mã aştept sã fiu acuzat cã nici poezia mea nu-i foarte îndepãrtatã, da* nu cred cã ce scrii tu e rãu... Eşti foarte talentatã şi dai dovadã de f. multã ingeniozitate şi înţelegere. În prezent, existã de toate pt. de toate... Dc sã nu fie şi poezie care sã uşureze învãţarea?! Plus, cu toţii ştim cã Alexandra are mulţi aşi în mânecã şi multe tipuri de poezii pe care le controleazã, nu doar ãsta...cel puţin în mine vei gãsi mereu un cititor...
N-am sã comentez lucrarea pentru cã voi spune lucruri pe care le-am mai spus.Doresc numai sã reflectezi la pãrerea Adelaidei care îţi atrage atenţia asupra transformãrii spre prozã a teoriilor învãţate la şcoalã. Oricine citeşte ceea ce ai scris aici ,are impresia cã trece iar prin chinul aşteptãrii recreaţiei !Teorii de filozofie interpretate cu propriile cuvinte,probabil plãcându-ţi mult aceastã materie ,în rest nimic!Când vei scrie poezie ,revin cu drag.
4.
Nu am sa intru in profunzimea starilor pe care le transmiti,intai de toate pentru ca nu am aceasta acreditare, insa citindu-te printre randuri si afland ca esti atat de tanara, vreau sa-ti spun ca imi place ceea ce scrii, draga Alexandra. Probabil cei avizati sa iti analizeze creatiile ar fi de parere ca poezia ta ar putea fi incadrata la o foarte reusita proza, avand tendinta sa dezvolti ideile. Mi-a placut mult partea de final... si nu numai -:) Felicitari, draga mea!